Sunt atât de multe de spus, încât cuvintele rătăcesc haotic în memorii, incapabile să adune, din prea plinul de bunătate oferit, ce este mai important.
Margareta Dima a fost un exemplu și un model demn de urmat.
Pentru toți cei ce au cunoscut-o ea va trăi pentru eternitatea.
Pentru că oamenii ca ea nu mor niciodată.
Amintirea le rămâne vie, cuprinsă în memorii ce nu pier.
A iubit cartea, școala, meseria, dar mai presus de tot și de toate a iubit copiii.
Nu doar pe cei pe care i-a format, ci pe toti copiii cu care a venit în contact.
Puțini profesori sunt ca ea. Oameni ca ea sunt și mai puțini.
Fiecare premiu oferit în numele ei i-ar aduce zâmbet pe chip, dacă ar putea ști, dacă ar putea vedea.
Pentru că pentru ea întotdeauna a dărui a însemnat a primi.
Margareta Dima nu lipsește de printre noi. E aici, în fiecare gând, în fiecare gest, în fiecare amintire.
Liliacul violet de la mormântul ei îi parfumează eternitatea.
